• de aici


  •   
  • FileName: ghid.pdf [read-online]
    • Abstract: înaintaş), \"flacăra albastră\" (când e vorba despre gazificarea localităţilor), \"rădăcinile dulci\" (sfecla de zahăr) etc. > Ne vom debarasa de sintagme tautologice gen \"patriot al neamului\". > Vom evita stilul emfatic, grandilocvent gen: \"avea a spune\" în loc de a scrie simplu, direct: \"a ...

Download the ebook

Ghidul pe care îl ţineţi în mâini este un produs al Asociaţiei Presei Independente (API), destinat
jurnaliştilor care înţeleg să-şi facă meseria profesionist şi cu responsabilitate. Între coperţile acestei
culegeri au fost adunate principalele norme lingvistice, un set unitar de reguli din punct de vedere al
stilului jurnalistic, standardelor etice şi al conduitei profesionale, pe care au convenit să le respecte
colectivele redacţionale reprezentate în API. În acelaşi timp, membrii asociaţiei noastre îl recomandă
cu sinceritate tuturor jurnaliştilor din Republica Moldova, dar şi studenţilor facultăţilor de jurnalism.
Redactorii şi reporterii vor găsi în acest ghid răspunsuri la multe din întrebările şi situaţiile dificile din
punct de vedere profesional, de care se ciocnesc în activitatea lor de zi cu zi. Studenţii vor învăţa mai
mult despre regulile limbajului jurnalistic, normele de stil ale limbii române, etica şi conduita
profesională corectă. De asemenea, în anexă am inclus un set de recomandări pentru îmbunătăţirea
designului şi a paginării ziarelor, pe care ar trebui să le cunoască nu doar machetatorii, ci şi redactori
şi reporterii de ziar. Luate în ansamblu, normele incluse în acest ghid ne vor ajuta să devenim
profesionişti adevăraţi, adică jurnalişti care oferă publicului informaţii corecte, obiective şi
echidistante.
Consiliul de Etică al API va urmări cum sunt respectate prevederile prezentului ghid de către
mijloacele de informare în masă afiliate API şi va propune eventuale modificări sau adaptări pentru
reeditările care vor urma.
Ghidul de stil cu norme etice al membrilor Asociaţiei Presei Independente (API) a fost elaborat în cadrul
unui proiect finanţat de Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului (Suedia) în perioada mai 2008
– februarie 2009. Ca punct de pornire în elaborarea ghidului a servit „Manualul de stil” (autor –
Theo Temmink, traducere şi adaptare - Alexandru-Brăduţ Ulmanu), editat de Fundaţia Start
Media din România în cadrul unui proiect de parteneriat cu organizaţia olandeză Free Voice.
API aduce mulţumiri echipei de jurnalişti care a lucrat la definitivarea ghidului după un seminar
tematic, ţinut de Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent din Bucureşti.
Este vorba de Liliana Viţu, expert media, Rodica Mahu („Jurnal de Chişinău”), Ana Butnariuc,
(„SP”, Bălţi), Olesea Hâncu („Ora locală”, Ialoveni) şi Tudor Iaşcenco („Cuvântul”, Rezina).
Ghidul de design şi paginare a fost redactat de Slava Perunov, editorul săptămânalui „SP” din Bălţi
în baza literaturii de specialitate. Mulţumim şi Alinei Radu („Ziarul de gardă”), cu ajutorul căreia în
ghid au fost incluse mai multe recomandări pentru respectarea în presă a egalităţii de gen.
Lectură plăcută şi utilă!
Petru Macovei,
director executiv API
Prefaţă
Una dintre cele mai zbuciumate zile din viaţa mea de jurnalist s-a petrecut acum câţiva ani în
redacţia unui mare cotidian din Bucureşti. Fiica unui înalt demnitar fusese agresată în plină zi, în
centrul Bucureştiului. Victima depusese plângere pentru viol, apoi şi-o retrăsese. O jumătate de zi,
editorii, împărţiţi în două tabere, s-au certat pe tema "Dăm sau nu dăm". Scriem despre viol sau nu?
După ore de dezbateri tensionate şi căutări febrile prin codurile de bune practici, redacţia a decis
să nu facă publică informaţia respectivă, întrucât victima trebuia protejată. Numai că acele coduri le-
am găsit pe internet, nu în redacţie. Pe atunci, mai nici un ziar din România nu avea un cod
deontologic sau alte documente care să ofere soluţii pentru diversele situaţii cu care se pot întâlni
reporterii.
Codurile de proceduri nu oferă răspuns chiar la toate. Editorii trebuie uneori să cântărească
îndelung un caz înainte de a lua o decizie. Dar ghidurile de stil şi codurile de conduită sunt
indispensabile în orice redacţie care se respectă.
Cine îşi închipuie că jurnalismul se poate face după ureche se înşală. Pentru că meseria de jurnalist
poartă cu sine o răspundere imensă, în primul rând faţă de public, care vrea informaţii corecte şi
relevante, ea nu se poate face fără un set cuprinzător de valori, principii şi standarde.
Documente precum cel pe care îl aveţi în faţa ochilor, primul de acest fel din presa din Moldova,
sunt vitale pentru jurnalişti. Dar sunt importante şi pentru cei care depind într-un fel sau altul de
munca lor: publicul, sursele şi actorii de pe scena socială, politică, economică, sportivă sau culturală,
pentru care, cu ajutorul cărora şi despre care gazetarii scriu zi de zi.
Prin astfel de documente, jurnaliştii, ca breaslă, comunică faptul că activitatea lor se bazează pe
principiile acurateţei şi corectitudinii. Că informaţia care ajunge la public a fost documentată,
verificată, scrisă şi pusă în pagină cu profesionalism şi bună credinţă.
Pe lângă reguli, norme şi proceduri menite să asigure tratarea corectă a informaţiilor, surselor şi
personajelor despre care scriu jurnaliştii, ghidul de faţă are şi rostul de a asigura un stil de redactare
unitar (scriem "internet sau "Internet"? "Preşedintele Snegur" sau "preşedintele Snegur"? Folosim
semnul de exclamare în titluri? Scriem "S.U.A." sau "SUA"?
El conţine şi elemente de abc jurnalistic, cum ar fi principiile de redactare a ştirii.
E un pas mare pentru presa din Republica Moldova şi este meritul API, al colectivului de
redactare şi al redacţiilor care îl adoptă că un asemenea text a putut apărea. E un miez care va trebui
completat şi actualizat în permanenţă. Odată adoptat în redacţii, el va contribui la formarea
conştiinţei profesionale a jurnaliştilor şi la asumarea unor valori care nu sunt importante doar pentru
ziaristică, ci pentru democraţie în general. În timp, poate că asemenea scrieri vor educa şi autorităţile,
care vor învăţa din atitudinea din ce în ce mai profesionistă a jurnaliştilor că presa nu trebuie să
servească interesele organelor de guvernământ, ci pe cele ale publicului.
Alexandru-Brăduţ Ulmanu,
jurnalist independent şi trainer în jurnalism
1. Stilul jurnalistic
Ghidul de stil trebuie să-i ajute pe reporteri să-şi dezvolte scriitura. Evitarea greşelilor gramaticale
nu este suficientă pentru ca scriitura să fie bună. Jurnaliştii trebuie să reuşească să capteze
atenţia şi să obţină aprecierea cititorilor lor.
Limbajul jurnalistic
Ca regulă generală, toţi jurnaliştii sunt obligaţi să respecte normele limbii literare fixate în
dicţionarele academice ale limbii române: DEX, DOOM-2007 etc.
Scrierea cu â sau cu î
Vom decide în redacţie asupra ortografiei în care vom redacta publicaţia. În cazul în care vom aplica
Hotărârea Academiei Române din anul 1993 (nepreluată oficial în Republica Moldova), o vom respecta
în toate textele. Totodată, autorii din afară vor respecta ortografia redacţiei.
Există o serie de probleme lingvistice tipice, prezentate mai jos în ordine alfabetică, cu care jurnaliştii
se confruntă frecvent.
Abrevieri
> Vom abrevia denumirile mai puţin cunoscute de organizaţii, companii şi mărci numai după ce
le-am scris mai întâi în întregime, atunci când le-am menţionat pentru prima dată în articol.
Nu e întotdeauna necesar să dăm denumirea completă a entităţilor foarte cunoscute.
- Vom folosi abrevieri pentru organizaţii binecunoscute precum UE, NATO şi ONU, pentru boli
ca SIDA sau termeni ca ADN.
> Nu vom folosi puncte în abrevieri.
- Vom scrie AFP (Agence France Presse), şi nu A.F.P.
> Nu vom prescurta titlurile şi funcţiile.
- Vom scrie preşedintele Snegur, şi nu preş. Snegur.
> Vom folosi abrevierile cu moderaţie. Prea multe abrevieri vor irita cititorii şi vor îngreuna
lectura.
- Vom folosi litere mici pentru abrevierile măsurilor. Vom scrie kg, km, g etc.
- Vom folosi litere mari în abrevierile alcătuite din iniţiale: GMT (Greenwich Mean Time), MS
(Maiestatea Sa), în unele expresii: N.B. (nota bene), P.S. (post scriptum).
Adjective
> Vom evita adjectivele (calificative subiective) în articolele de ştiri. Vom încerca să scriem
economic. Un stil concis de scriitură e mai eficient decât unul cu înflorituri. Vom renunţa la
adjective dacă acestea nu aduc nimic în plus. Ex.: „adept înflăcărat”, „odihnă bine meritată”
etc.
> Vom utiliza cât mai rar posibil adjectivul „frumos”: „aniversare frumoasă”, „vârstă frumoasă”,
„realizare frumoasă” etc.
- „Cel mai bun atlet din lume” e mai expresiv decât „Legendarul, unicul şi admirabilul
atlet”.
> Vom folosi adjective doar ca să adăugăm claritate şi precizie.
- „Un bărbat conduce un autoturism” nu e ştire, dar „Un bărbat conduce un autoturism
furat” este.
Clişee si cuvinte parazit
> Vom evita clişeele, cuvintele şi expresiile utilizate în mod frecvent, pentru că acestea fac ca
scriitura să pară prăfuită.
> Nu vom perpetua clişee ale propagandei sovietice gen „flagmanul ştiinţei” (pentru fruntaş,
înaintaş), „flacăra albastră” (când e vorba despre gazificarea localităţilor), „rădăcinile dulci”
(sfecla de zahăr) etc.
> Ne vom debarasa de sintagme tautologice gen „patriot al neamului”.
> Vom evita stilul emfatic, grandilocvent gen: „avea a spune” în loc de a scrie simplu, direct: „a
spus”.
> Vom evita ticurile verbale gen practic, merge vorba, menţionăm că, vreau să vă spun că, este
vorba că, care va sa zica, efectiv, adevărul e că, vă amintim că, adică etc.
- În acest sens, vom fi mai relaxaţi în materialele de opinie, asupra cărora ultima restricţie nu
trebuie proiectată.
> Vom evita utilizarea expresiilor stereotipe care prezintă dezechilibrat diverse entităţi după
principiu etnic, de gen sau categorie socială. Ex: Ţiganii sunt hoţi, Femeile la volan comit mai
multe accidente, Africanii sunt săraci.
Diateza activă vs. diateza pasivă
> Vom folosi diateza activă de fiecare dată când este posibil. Ritmul lecturii lâncezeşte, iar fraza
poate suna ciudat atunci când folosim prea multe construcţii pasive.
- Vom scrie „A îl admiră pe B” în loc de „B este admirat de A”.
- Vom folosi activul „Partidul îi va cere demisia”, în loc de „I se va cere demisia”.
> Totuşi, nu vom evita toate construcţiile pasive. Uneori, diateza pasivă poate fi funcţională, în
special când complementul este (mult) mai important decât subiectul.
- „O femeie a fost lovită de trăsnet” e mai dramatic decât „Trăsnetul a lovit o femeie”.
Eufemisme
> Eufemismele sunt cuvinte şi fraze moi, lipsite de un sens clar, menite să atenueze un lucru
dezagreabil sau şocant. Autorităţile obişnuiesc să le folosească, dar jurnaliştii trebuie să fie
clari şi precişi.
- Nu vom scrie „reorganizarea personalului” când e vorba de concedieri.
- Atunci când vom prelua termeni din vocabularul funcţionăresc, al întreprinderilor
comerciale sau al birourilor de marketing şi relaţii publice care ar putea plasa lucrurile pe
un teren ambiguu, vom avea grijă să-i explicăm, astfel încât toată lumea să înţeleagă
despre ce este vorba. De exemplu, vom explica atunci când "reglementarea" sau
"liberalizarea" preţurilor înseamnă, de fapt, scumpiri.
> Pe de alta parte, atunci când vom scrie despre subiecte ca moartea, sexul, bolile mintale,
infracţiunile şi crimele, discriminările şi alte aspecte care ar putea leza dreptul cuiva la
intimitate sau ar putea fi considerate nepotrivite de către cititori, vom fi atenţi la termenii
folosiţi.
- Vom evita folosirea unor cuvinte ca "nebun" sau "curvă", care sunt riscante şi pot perpetua
stereotipuri negative. Vom utiliza, în schimb, cuvinte şi expresii sinonime, cum ar fi "persoană
cu probleme mintale", "prostituată" etc. Astfel de termeni pot apărea ca atare în citate.
Expresii din limbi străine
> Nu vom folosi rusisme decât în contexte în care reproducem intenţionat vorbirea eroilor din
articolele noastre sau în care ele dau „culoare locală” textului, pentru a-i sublinia încărcătura
stilistică. De ex.: pravlenie, selpo, zakaz, naread, zvenovoi, uciotcik, stukaci, gulag etc.
> Vom utiliza ghilimele sau cursiv, consecvent şi unitar, atunci când vom folosi o expresie într-o
limbă străină în original.
> Vom utiliza cu moderaţie cuvintele şi expresiile provenite din limba engleză. Nu vom folosi
anglicisme în cazul în care limba română are deja cuvintele necesare. De ex.: board –
conducere, consiliul de administrare, job – loc de muncă etc.
- Totuşi, nu tot ce vine din altă limbă trebuie eliminat. Anumite englezisme sau cuvinte
preluate din alte limbi sunt acceptabile atâta vreme cât au intrat în vocabularul de bază. Chiar
dacă pare prea generală, e grăitoare paralela cu disputele provocate de preluările din limba
franceză care „au inundat”, acum un secol şi jumătate, teritoriul limbii române. Cine mai
resimte, astăzi, ca unităţi străine de vocabular, majoritatea franţuzismelor? Dar câtă
împotrivire au iscat şi ele, la vremea lor?
> Vom evita substandardele (vulgarismele, argotismele, „mahalagismele”) provenind din limbile
rusă, română ş.a. De ex., „krutoi” în loc de „dur”, am „priţâchit-o” în loc de „am agăţat-o”,
„baftă” în loc de „noroc”, „gagică” în loc de „iubită”, „mişto” în loc de „bun”, „nasol” –
„rău”, „şi-a tras o maşină” – „şi-a cumpărat o maşină” etc.
- Regula nu se aplică articolelor de culoare, reportajelor şi altor materiale în care autorul
decide să utilizeze asemenea termeni pentru anumite efecte stilistice. În aceste cazuri, intră
în atribuţiile editorului să decidă respingerea unor termeni de genul acesta.
Ghilimele
> Vom folosi întotdeauna ghilimele atunci când redăm exact spusele unei surse.
- Primarul a spus: „Nu voi tolera o revoltă în acest oraş”.
- Primarul a reacţionat prompt. „Nu voi tolera o revoltă în acest oraş”.
> Vom parafraza dacă nu ştim sau nu putem reda cuvintele cu exactitate.
> Vom folosi apostroful pentru un citat în interiorul unui citat.
- „Antrenorul mi-a spus: ‘Loveşte puternic’”, a declarat campionul.
Jargon
> Jargonul este un limbaj specific, folosit de profesionişti (de ex.: „pierderi” este termenul de
jargon militar şi poliţienesc pentru „victime” - morţi, răniţi, dispăruţi). Vom găsi cuvinte din
vocabularul comun care să înlocuiască termenii de jargon. Totuşi, putem folosi jargonul când
cităm pe cineva atâta vreme cât explicăm – în paranteză sau într-o propoziţie ulterioară –
termenii care nu fac parte din vocabularul comun.
- Exemplu: "Osteoporoza este flagelul secolului când e vorba de doamnele trecute de prima
tinereţe", a spus medicul. Osteoporoza este boala manifestată prin rarefierea oaselor.
> Este acceptabil să folosim expresia „conducere corporatistă”, dacă explicăm imediat despre ce
e vorba („modul în care companiile sunt conduse şi controlate”). Un reporter sportiv poate
scrie despre un “hat-trick”, dar ar trebui să explice înţelesul termenului („situaţia când un
jucător marchează de trei ori într-un meci”).
Majuscula
> Vom începe denumirile oficiale şi numele de persoane cu literă mare. De exemplu, Guvernul
Republicii Moldova, Preşedinţia României, Crucea Roşie, Primăria Municipiului Chişinău,
Universitatea Pedagogică „Alecu Russo”, Ion Luca Caragiale. Regiunile geografice se scriu şi ele
de obicei cu literă mare – Oceanul Atlantic, Marea Neagră, Orientul Mijlociu. Nu vom folosi
litera mare pentru substantivele comune şi pentru formele scurte ale denumirilor oficiale –
mergem la guvern, am scris o cerere la primărie, întârzii la universitate, m-am programat
pentru audienţă la preşedinţie.
> Substantivele care denumesc funcţii, ranguri etc. şi nu fac parte din numele propriu, precum şi
cuvintele ajutătoare din componenţa altor nume de persoană le vom scrie cu literă mică. De
exemplu, directorul Vasilescu, inginer Toma, profesorul Negru, judecătorul Popescu,
preşedintele Costin s.a.
> Vom folosi litera mică pentru grade şi titluri atunci când ele sunt urmate de un nume.
- Vom scrie prim-ministrul Greceanîi, generalul Creangă, academicianul Ion Druţă,
profesorul dr. Ion Ciobanu, directorul general Antocel ş.a.
- Numele unor medalii sau premii, precum şi titlurile ştiinţifice şi onorifice le vom scrie cu
literă mică: doctor honoris causa, doctor în filologie, membru de onoare al Academiei
Române.
- Vom scrie cu literă mare numai primul element din numele proprii compuse sau numele
unic care reprezintă denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din
instituţii: Adunarea generală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Catedra de limba română,
Consiliul ştiinţific, Serviciul de presă etc.
Mărci şi alţi termeni specifici
> Vom verifica şi reverifica scrierea numelor, a functiilor persoanelor vizate şi a firmelor, a
instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi a tuturor termenilor cu care nu suntem familiari.
- De exemplu, termenii şi gradele militare şi religioase, terminologia ştiinţifică, termenii
istorici, animale, plante etc.
> Vom verifica şi reverifica numele şi mărcile, despre care credem că ştim cum se scriu, dar în
legătură cu care e posibil să ne înşelăm, de ex., scrierea tuturor mărcilor de maşini, de
produse, de brand-uri.
Nume străine
> În româneşte vom transcrie de obicei fonetic numele unor persoane din ţări care folosesc un
alfabet diferit, însă nu vom adapta nume din limbi cu alte caracteristici de pronunţie şi alfabet
similar.
> Exista însă cazuri în care nume de ruşi sau chinezi, de exemplu, ajung la noi prin intermediul
agenţiilor internaţionale de presă sau al Internetului, iar atunci Gorbaciov poate apărea
Gorbachev (cum îl scrie cotidianul britanic The Guardian) sau Gorbatchev (cum este scris de
ziarul francez Le Monde). The Guardian scrie Nikita Khrushchev şi Mao Zedong, Le Monde,
Nikita Khrouchtchev şi Mao Zedong, în timp ce în româneşte se scrie Nikita Hruşciov şi Mao Tze
Dung.
> Indiferent dacă hotărâm să transcriem fonetic sau să folosim o versiune de transcriere
importată, trebuie să fim consecvenţi.
> Vom alcătui o listă de toponime şi nume străine de persoane şi organizaţii despre care scriem,
pentru a avea consecvenţă în utilizarea lor. Vom face acelaşi lucru şi pentru denumirile
geografice.
De ex.: Belarus, Azerbaidjan, Londra, Moscova, Kiev, Minsk, Napoli/Neapole, Nice/Nisa,
Praha/Praga, Kirghizstan, Kuwait, SUA, Istanbul, Beijing, Beirut, Başkiria, Alba-Iulia,
Almatî/Alma-Ata, Ankara, Shanghai etc.
Ritm
Vom compune articolele ca pe nişte bucăţi muzicale.
> Vom căuta varietatea în scriitură. Vom varia cuvintele (folosind sinonime), lungimea frazelor şi
dimensiunea alineatelor.
> Vom alterna alineatele dense în informaţie cu cele mai uşoare, mai scurte; ne vom asigura că
fiecare alineat conţine o informaţie nouă. Vom încerca să construim în aşa fel articolul (atunci
când e vorba de un articol de background sau de un interviu, de exemplu, dar nu şi în cazul
unei ştiri), încât să ajungem la punctul culminant spre sfârşit.
Titluri de cărţi, tablouri, filme etc.
> Vom folosi cursive sau ghilimele, dar consecvent şi unitar, pentru titlurile cărţilor, tablourilor,
pieselor muzicale, filmelor etc.
- „Procesul” lui Kafka, „Domnişoarele din Avignon” de Picasso şi „Tosca” lui Puccini.
> Ne vom asigura că scriem corect şi exact titlul oficial al unei cărţi, al unui film etc. Titlurile
străine le vom scrie în limba originală. Dacă o operă de artă este binecunoscută, iar titlul este
tradus, vom scrie titlul în limba română.
Titlurile persoanelor (de nobleţe, academice, grade militare etc.)
> Vom menţiona titlurile şi gradele academice prima dată când amintim o anume persoană în
articolul nostru. După aceea, e de ajuns să numim persoana şi (dacă este necesar) să abreviem
gradul academic.
- „Fostul ministru al Afacerilor Externe din Marea Britanie, Sir Alex Douglas-Home” va deveni
„Douglas-Home” la a doua menţiune.
- „Master of Business Administration” va deveni „MBA”.
> Vom explica titlurile mai puţin cunoscute.
- Orice cititor va şti ce este un general, dar câţi ştiu cu exactitate ce este un emir?
Citate
> Vom folosi citatele cu măsură într-un articol tip ştire. Vom recurge la citate doar atunci când
vorbitorul spune ceva surprinzător sau relevant. Sau ceva foarte puternic, foarte sugestiv. Sau
ceva explicit. Nu vom da citat dacă vorbele sunt mai degrabă obişnuite; mai bine vom
parafraza.
- Nu e prea interesant să cităm un primar care spune: „Vom face planuri pentru construirea
de noi drumuri în oraşul nostru”. Mai bine vom scrie: „Primarul vrea drumuri noi în oraş”.
> Vom încerca să prezentăm vorbitorul chiar de la început, înainte să îl cităm.
> Vom da numai citate literale. Cititorii trebuie să aibă încredere că citatele reprezintă exact
vorbele sursei. Numai erorile gramaticale trebuie sărite sau corectate.
> Nu vom copia citate din alte ziare; nu putem fi siguri că citatele sunt corecte. În plus, citarea
altor jurnalişti este o mostră de lene şi constituie un risc din punct de vedere legal. Totuşi,
atunci când un alt ziar va fi singura sursă într-un caz de răsunet despre care relatăm, ne vom
asuma acest risc.
> Vom fi cât mai precişi posibil. Daca nu suntem siguri care sunt vorbele exacte, mai bine folosim
citatul indirect.
- „Sunt împotriva noii legi” este un citat inexact dacă politicianul a declarat doar că se
gândeşte să voteze împotriva noii legi.
Legende la fotografii
> Vom explica cine apare în fotografie, dar nu vom indica ceea ce este evident din poză. Totuşi,
am putea sublinia detalii care ar putea fi mai greu de văzut pentru cititori.
- Nu e necesar să descriem ce poartă cineva, dacă cititorii pot vedea acest lucru din
fotografie.
> Nu vom specula atunci când nu suntem chiar siguri în legătură cu ceea ce se arată în poză.
> Vom indica întotdeauna numele persoanelor din fotografie, chiar dacă sunt bine cunoscute.
> Vom indica ordinea („de la stânga la dreapta…”), atunci când într-o poză apar mai multe
persoane.
> Vom evita să evidenţiem în legendă anumite trăsături fizice ale persoanei din imagine,
particularităţi de gen sau apartenenţa etnică. De ex: Angela Merkel şi-a arătat decolteul.
Europarlamentara bătrână se ia după tineri etc.
Prima frază şi primul paragraf (lead-ul)
În privinţa primei fraze a unei ştiri:
> Vom oferi maximum de informaţie cu minimum de cuvinte. Prima frază trebuie să fie directă,
să spună care este ştirea şi să indice importanţa acesteia.
- „Un bărbat de 31 de ani a recunoscut ieri că şi-a ucis un vecin cu o sabie de samurai, după
o luptă aprigă între două bande din Manchester”.
În privinţa primei fraze a unui articol de tip feature, a unui interviu sau eseu:
> Vom încerca să găsim o primă frază tentantă pentru cititor. O fraza care interesează, captează
atenţia şi ţine treaz interesul cititorului. O anecdotă, de pildă, ar putea fi un mod de a
deschide primul alineat al unui feature.
În privinţa lead-ului tuturor tipurilor de articole:
> Vom scrie lead-uri scurte şi la obiect, sumarizând principalele fapte dintr-un articol.
> Vom folosi lead-ul pentru a introduce cele mai importante şi mai interesante informaţii sau
idei.
Vom verifica dacă primele propoziţii ale ştirii (două sau trei) conţin faimoşii 5W&1H: who, what, when,
where, why and how (cine, ce, când, unde, de ce şi cum).
Titluri
În privinţa titlurilor de ştiri:
> Vom da, pur şi simplu, informaţia: scurt, brut, la obiect, fără nuanţări. Titlurile trebuie să
prindă esenţa problemei prin câteva cuvinte bine alese.
- „Ţinta: America” (după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA).
În privinţa tuturor titlurilor:
> Vom capta atenţia cititorilor folosind verbe active şi creând titluri vii şi originale (mai ales
titlurile interviurilor, articolelor de background/sinteză, de opinie etc.).
- „Sunt duşmanul meu cel mai aprig” (deasupra unui interviu cu un dependent de droguri).
> Vom crea titluri clare: fără ambiguităţi, scrise la diateza activă şi la timpul prezent: „Au rămas
5 zile până la scrutin”.
> Vom evita negaţiile în titlu.
- Vom scrie „Mingea a rămas în teren” în loc de „Mingea nu a ieşit din teren”.
> Vom evita semnele de întrebare.
> Vom reda faptele fără a exagera.
> Nu vom pune punct după titluri, subtitluri, textele la fotografii.
Mai jos am selectat o serie de greşeli răspândite, greu de stârpit în presa din Republica Moldova,
explicate în special prin calchieri din limba rusă, dar şi prin necunoaşterea unor reguli gramaticale.
INCORECT CORECT
a da întrebări a pune/a adresa întrebări
a prelucra pământul a lucra pământul
urnă de gunoi coş/ladă de gunoi, ghenă
represat persoană supusă represiunilor
salutabil salutar
au fost impuşi să plătească au fost obligaţi să plătească
a fost impusă să se prostitueze a fost forţată să se prostitueze
careva schimbări unele/nişte schimbări
a influienţa, influienţă a influenţa, influenţă
la moment pentru moment, momentan
s-a primit (ceva) a ieşit
unde nu s-ar duce oriunde s-ar duce
s-au schimbat cu locurile şi-au schimbat locurile
a petrece manifestaţii a organiza manifestaţii
în ordinea de zi pe ordinea de zi
situiază situează
creiază creează
merge vorba de este vorba despre
să continuie să continue
tu vreai, iai, beai tu vrei, iei, bei
eu aşi dori eu aş dori
el trebuie să se determine/
să se aprecieze el trebuie să se decidă
persoană traumată persoană traumatizată
oamenii aceştea oamenii aceştia
fata aceia fata aceea
aceiaşi situaţie aceeaşi situaţie
spre regret cu regret/spre regretul nostru
spre exemplu de exemplu
inclusiv şi inclusiv
în rezultat ca rezultat
în rezultatul accidentului în urma accidentului
legea a fost primită legea a fost adoptată
actele au fost oformate actele au fost perfectate
aniversarea a 15 ani aniversarea a cincisprezecea
25 ani 25 de ani
vinde în mediu 2 mere vinde în medie 2 mere
a face totalurile a face bilanţul
instituţii superioare
de învăţământ instituţii de învăţământ superior
bilete/locuri bronate bilete/locuri rezervate
recete reţete
necitând la obstacole în pofida obstacolelor
numai ce adineauri, recent
până ce deocamdată
gară feroviară gară
pune injecţii face injecţii
viaţa familiară viaţa familială
a îndeplini ancheta a completa ancheta
capurile oponenţilor capetele oponenţilor
nici într-un fel în niciun fel
în unison la unison
am abonat un ziar m-am abonat la un ziar
în dependenţă în funcţie de
vorbesc din numele meu vorbesc în numele meu
duce în eroare publicul induce în eroare publicul
locatarii oraşului locuitorii oraşului
vinoveţi vinovaţi
rezultate preventive rezultate prealabile
alegerile au avut loc alegerile au fost validate
aşa sau altfel cu toate acestea, astfel stând lucrurile
plus la toate mai mult, în plus
şi-au onorat obligaţiunile şi-au onorat obligaţiile
ore citite ore predate
demers în adresa MAI demers adresat MAI
injurii în adresa lor injurii la adresa lor
am făcut concluziile am tras concluziile
îndemnizaţie indemnizaţie
pieţi pieţe
samovolnic samavolnic
implimenta implementa
succesorul în drept succesorul de drept
se atârnă serios faţă de studii are atitudine serioasă...
aşa şi n-a apărut n-a mai apărut
scrutin electoral scrutin
abiturient candidat la admitere
a aplica (la bursa, grant) a candida (pentru o bursă, grant)
federaţia conduce cu
arbitrii federaţia conduce arbitrii
am primit un duş/o baia (mi-)am făcut un duş/o baie
computator calculator, computer
ce n-ai spune orice ai spune
cât n-ar fi de straniu oricât de straniu ar părea
atragerea la răspundere tragerea la răspundere
jucăria este predestinată copiilor jucăria este destinată copiilor
modelier designer vestimentar, creator de modă
firme-fantome firme-fantomă
să ne de-a să ne dea
ce-a de-a 15-a ediţie cea de-a 15-a ediţie
ei se dau cu părerea ei îşi dau cu părerea
calcule preventive calcule prealabile
investitura miniştrilor învestitura miniştrilor
investit în funcţia de preşedinte învestit în funcţia de preşedinte
a hotărî întrebarea a rezolva problema
mijloc mass-media instituţie mass-media
mijloace mass-media mijloace de informare în masă
te felicit cu sărbătoarea te felicit cu ocazia sărbătorii
nu se încadrează în termeni nu se încadrează în termene
a primi satisfacţie de la ceva a avea satisfacţie de la ceva
cu atât mai mult că cu atât mai mult cu cât
a-i suna cuiva a da telefon cuiva/a suna pe cineva
a culege un număr a forma un număr de telefon
n-am dovedit n-am reuşit
a dovedi a demonstra
am multe publicaţii am multe articole
(Lista poate continua, fiind completată în fiecare redacţie)
2. Etica jurnalistică
Următoarele două secţiuni din Ghidul de stil cu norme etice al membrilor API dezvoltă
problema integrităţii jurnalistice şi a conduitei etice. Cititorii trebuie să poată conta pe
obiectivitatea noastră şi trebuie să fie convinşi că articolele din ziarul nostru sunt
credibile şi nepărtinitoare.
Acurateţea şi verificarea faptelor
Jurnalismul nu lasă loc pentru speculaţii. Nu există nicio scuză pentru inexactităţi. Pentru a afla
adevărul, trebuie cercetate toate informaţiile şi faptele relevante.
> Atunci când adunăm informaţii şi fapte, ne vom asigura că vorbim cu surse de prima mână,
oameni care sunt implicaţi direct în subiect. Putem apela şi la surse indirecte, dar numai
pentru informaţii suplimentare sau ca punct de pornire. După consultarea cu aceste surse,
informaţiile ce ne-au fost oferite le vom verifica neapărat din surse la prima mână.
- În cazul reflectării unei decizii a autorităţilor, vom consulta documentul respectiv şi vom
discuta cu funcţionarul care a semnat decizia.
- În cazul reflectării unui subiect ce ţine de o persoană fizică, de un conflict civil, vom
discuta neapărat cu persoana fizică vizată sau cu persoanele antrenate în conflictul civil
respectiv şi nu ne vom rezuma la publicarea comentariilor funcţionarilor, poliţiei, ale
reprezentanţilor instituţiilor judiciare. În cazul în care persoana fizică nu poate fi
contactată din motive obiective (este bolnavă şi în imposibilitatea de a vorbi, este în
detenţie şi nu putem obţine întrevederi, se află la o distanţă foarte mare etc.) vom apela
la documente oficiale care se referă la situaţia persoanei sau la conflictul civil, vom apela
la reprezentantul legal al persoanei (avocat, tutore, etc.), la rude sau cel puţin la colegii
de serviciu sau vecini sau vom prezenta poziţia/opinia/declaraţia făcută public anterior de
aceasta pe subiectul relatat.
> Presa este responsabilă de ceea ce publică, chiar dacă declaraţiile sunt atribuite altor surse.
- Dacă cineva ne spune că noul primar, director de şcoală, spital sau alt funcţionar a fost, în
trecut, condamnat pentru fraudă, nu putem publica acest lucru – chiar dacă sursa îşi dă
acordul să fie citată iar noi punem declaraţia între ghilimele. Trebuie să verificăm o
asemenea acuzaţie înainte de a o publica, prin solicitarea unei declaraţii din partea
oamenilor legii (procuror, poliţist) sau prin consultarea unui document oficial. De
asemenea, vom oferi posibilitatea persoanei acuzate să reacţioneze şi vom publica
neapărat infirmarea (sau confirmarea) din partea persoanei acuzate.
> Vom fi extrem de atenţi atunci când ne confruntăm cu scurgeri de informaţii.
- Un politician, un consilier sau un funcţionar ne dezvăluie informaţii confidenţiale, secrete
comerciale sau de stat, putem fi siguri că are un interes să facă acest lucru. De aceea vom
avea grijă să verificăm şi să reverificăm din mai multe surse informaţia cu maximă
seriozitate. În caz contrar, riscăm să fim folosiţi ca un instrument de reglare de conturi sau
să fim parte a unui conflict de interese. În plus, am putea fi nevoiţi să facem rectificări,
dezminţiri, astfel prejudiciind credibilitatea ziarului.
> Vom fi precauţi cu sursele care ne contacteaza prin telefon sau cele care ne scriu scrisori,
întrucât putem să ne confruntăm cu farse, cu persoane fictive, sau cu mărturii false, ce au
drept scop să ne dezinformeze.
- Într-un comentariu postat la un material pe site-ul ziarului găsim o informaţie-bombă, sau
primim o anumită informaţie prin poşta electronică, sau vom asculta anumite informaţii
prin telefon de la persoanele cunoscute. Cum acţionăm?
1.Cerem telefonul, adresa şi numele sursei.
2. La telefon, prin poştă sau e-mail adresăm întrebări de precizare şi control
asupra informaţiei ce ne-a fost furnizată.
3. Încercăm să obţinem o întrevedere cu sursa de informare, garantându-i
confidenţialitate şi discreţie.
Sau
4.Verificăm din mai multe surse oficiale şi neoficiale toate aspectele
informaţiei ce ne-a fost furnizată.
> Vom respecta adevărul şi dreptul publicului la adevăr, considerând aceasta ca fiind prima
responsabilitate a jurnalistului.
ARGUMENT:
Esenţa jurnalismului de calitate constă în colectarea şi prezentarea faptelor aşa cum s-au întâmplat.
De aceea vom avea grijă să verificăm, să reverificăm şi să răsverificăm, prin încrucişarea surselor,
metodă aplicată de jurnaliştii responsabili. Fiind în situaţia să alegem între acurateţe şi viteză, vom
ţine minte că un material bine documentat cu fapte adevărate scris în decurs de o lună, este mai
valoros decât un material scris într-o săptămână despre fapte veridicitatea cărora nu a fost verificată.
Rectificările
Jurnalismul e o afacere cu un singur sens. Persoanele şi instituţiile nu au, în multe cazuri, posibilitatea
de a răspunde articolelor pe care le scriem sau de a ne corecta aserţiunile. În mod normal, pot
reacţiona doar după ce un articol a fost publicat. De aceea, ziarele trebuie să manifeste deschidere şi
să corecteze erorile care apar. În activitatea noastră profesională, ne vom conduce, permanent, de
principiul bunei credinţe.
> Vom încerca să corectăm o eroare cât mai operativ posibil, publicând rectificările şi scuzele de
rigoare. Chiar şi erorile mici dintr-un articol de ziar pot uneori avea un impact uriaş asupra
unei persoane sau unei organizaţii.
Mai multe ziare au publicat o ştire preluată de la o agenţie de presă. În materiale se relata
despre un preot nevoit să-şi lase periodic parohia pentru a pleca sa muncească constructor
în Rusia, aceasta fiind uni


Use: 0.0672